Credit imagine: RJL Systems

În 1979, RJL Systems a comercializat contorul de impedanta pentru prima dată și metoda BIA a început să câștige popularitate. Dispozitivul măsura impedanța prin atașarea electrozilor pe spatele mâinii drepte și pe partea superioară a piciorului drept al unui pacient și conducând un curent de 50kHz prin jumătatea dreaptă a corpului.

Înainte de aceasta, compoziția corporală putea fi măsurată doar cu caliperul sau cântărire sub apă. Astfel de metode trebuiau efectuate de oameni calificați și realizarea nu era ușoară. De asemenea, doar anumite tipuri de pacienți puteau beneficia de ele. BIA însă, a fost ușoară, rapidă, mai puțin costisitoare și mai puțin intruzivă. Prin urmare, mulți cercetători în compoziția corporală, nutriționiști și experți medicali au început să folosească BIA.

Cercetările lui Lukaski, Segal și alți savanți au accelerat evoluția BIA. Studiile au dovedit că BIA avea o corelație ridicată cu metodele standard de aur, cum ar fi cântărirea subacvatică și DEXA. Dar limitarile tehnice ale BIA au început să apară la sfârșitul anilor 1980.

O limitare a fost că BIA presupunea că corpul uman are forma unui cilindru și utiliza o singura frecventa (50 kHz). Asta ar fi putut să funcționeze pentru pacienții cu tipuri standard de corp, dar nu avea aceeași precizie pentru alte populații. Deci, cercetătorii au venit cu diverse ecuații în plus față de indicele de impedanță, astfel încât să completeze limitarea tehnică a BIA și să obțină o precizie mai mare pentru grupuri de pacienți de diferite vârste, sexe etc.

Exemplu de ecuație de estimare empirică

Sursa: Estimation of Body Fluid Volumes Using Tetrapolar Bioelectrical Impedance Measurements

Pentru a crește acuratețea rezultatelor, cercetătorii au venit cu ecuații empirice care au folosit date empirice precum sexul și vârsta pentru a calcula compoziția corpului unei persoane.

Datele empirice sunt cunoștințele dobândite prin observare sau experimentare. Prin colectarea de date pe un eșantion de populație care (sperăm) reprezintă variația întregii populații, cercetătorii încearcă să obțină tendințe care pot fi utilizate pentru a prezice rezultate. În compoziția corpului, cercetătorii identifică aceste tendințe în masa musculară și adipoasă; ei folosesc aceste date pentru a prezice compoziția corporală pe baza unor variabile specifice (vârstă, sex, etnie etc.)

În 1986, Lukaski a utilizat ecuațiile publicate folosind indicele de impedanță, greutatea corporală și reactanța; iar în 1986, Kushner a publicat ecuații folosind indicele de impedanță, greutatea corporală și sexul.

Deși estimările empirice vă pot oferi o estimare precisă a compoziției corporale a unui utilizator general, există probleme semnificative atunci când sunt utilizate în scopuri medicale.

Să presupunem că există un dispozitiv care utilizează o ecuație empirică pentru a calcula apa totală din corp. Și sunt doua persoane care au aceeași cantitate de masa corporala slaba, dar o persoană are 30 de ani, iar cealaltă are 40 de ani. Chiar dacă au aceeași cantitate de masă corporală slabă, ecuațiile empirice vor calcula că acești doi oameni vor avea o diferență de 0,8 L în totalul apei corporale doar din cauza vârstei, ceea ce nu este nici corect, nici exact.

Din cauza constrângerilor tehnologice, dispozitivele BIA au devenit dispozitive de uz casnic, mai degrabă decât dispozitive de spital. La sfârșitul anilor 1980, producătorii japonezi au lansat diverse tipuri de dispozitive de compoziție corporală bazate pe BIA, care puteau fi utilizate cu ușurință de publicul larg. Unele dispozitive măsurau impedanța dintre picioare în timp ce utilizatorul stă pe cântar, în timp ce altele măsurau impedanța dintre mâini în timp ce se ținea dispozitivul.

Deoarece inexactitatea BIA se datorează limitărilor tehnice, mulți au susținut că acest lucru ar putea fi îmbunătățit. În 1992, Kushner a susținut că corpul uman este alcătuit din cinci cilindri (membrul superior drept, m.s. stâng, trunchi, membru inferior drept, m.i. stâng) în loc de unul.

În timp ce membrele subțiri afectează impedanța totală, trunchiul, care are cea mai mare zonă de secțiune transversală, are un impact redus asupra impedanței. Cu toate acestea, deoarece trunchiul reprezintă 50% din masa corporală slabă, Kushner a subliniat că măsurarea separata a impedantei trunchiului corpului ar fi foarte importantă.

Măsurarea doar a impedanței totale nu ar fi suficientă, ci toate cele cinci părți trebuie măsurate separat la frecvente diferite, făcând o distincție între apa extracelulara si apa intracelulara. Cu alte cuvinte, limitările tehnice ale BIA ar trebui depășite prin măsurarea diferitelor părți la frecvențe diferite.

În 1996, dr. Kichul Cha, specialist în bioinginerie la Harvard Medical School, a dezvoltat primul sistem din lume cu electrozi tactili in 8 puncte cu analiza segmentara directa care măsoară impedanța pentru cele cinci părți diferite ale corpului la frecvențe multiple.

Măsurarea impedanței prin aplicarea de curenți cu frecvențe multiple pe cele cinci părți ale corpului a necesitat o măsurătoare separată a impedanței. În plus, permite verificarea separată a impedanței trunchiului. Acest lucru a dat rezultate extrem de precise fără a utiliza date empirice. Astfel, analizoarele de compoziție corporală InBody au devenit un dispozitiv medical precis. Valorile impedanței pentru toți cilindrii, inclusiv trunchiul, pot fi găsite pe foaia de rezultate InBody.

Multe produse BIA analizează astăzi masa musculară pentru fiecare secțiune a corpului. Însă, majoritatea acestor produse nu pot efectua măsurători de impedanță segmentară, în special impedanța trunchiului. Totuși, așa cum se observă pe o Fișă de Rezultate InBody, puteți vedea valorile impedanței tuturor celor cinci părți ale corpului, inclusiv a trunchiului, prin utilizarea atât a frecvențelor înalte, cât și a celor joase.